Sunete de cai

Calul este un mamifer cu copite domesticite. Aparține familiei taxonomice Equidae și este una dintre cele două subspecii existente de Equus ferus. Calul a evoluat în ultimii 45 până la 55 de milioane de ani de la o creatură mică cu mai multe degete, Eohippus, la animalul mare de astăzi, cu un singur deget. Oamenii au început să domesticească caii în jurul anului 4000 î.Hr., iar domesticirea lor se crede că s-a răspândit pe scară largă până în 3000 î.Hr. Caii sunt domesticiți în subspecia Cabalus, deși unele populații domestice trăiesc în sălbăticie ca cai sălbatici. Aceste grupuri sălbatice nu sunt adevărați cai sălbatici, deoarece acest termen este folosit pentru a descrie caii care nu au fost niciodată domesticiți. Există un vocabular de specialitate extins folosit pentru a descrie concepte legate de cai, acoperind totul, de la anatomie la etapele vieții, dimensiune, culori, marcaje, rase, mișcare și comportament.

Caii sunt adaptați pentru alergare, ceea ce le permite să scape rapid de prădători, au un excelent simț al echilibrului și un răspuns puternic de luptă sau de zbor. Legat de această nevoie de a scăpa de prădători în sălbăticie este o trăsătură neobișnuită: caii sunt capabili să doarmă în picioare și întinși, caii mai tineri tinzând să doarmă semnificativ mai mult decât adulții. Femelele, numite iepe, își poartă puii timp de aproximativ 11 luni, iar un cal tânăr, numit mânz, poate sta și alerga la scurt timp după naștere. Majoritatea cailor domestici încep să se antreneze fără spate sau în ham între vârsta de doi și patru ani. Ei ajung la creșterea completă a adulților până la vârsta de cinci ani și au o durată medie de viață între 25 și 30 de ani.