Câştigarea sufletelor pentru veșnicie, spre gloria lui Hristos, nu este o lucrare pentru naivi și nici una pentru neștiutori. Charles Spurgeon, unul din marii evangheliști ai secolului al XIX-lea, și cu totul deosebit de majoritarea celor care azi pretind această calitate și cu farsorii din vremea lui, subliniază că „arta” câștigării sufletelor presupune, înainte de toate, să fii tu însuţi un om mântuit.

Mai departe, Spurgeon explică faptul că a fi câștigător de suflete echivalează cu a fi un om cu adevărat înţelept, în sens spiritual și nu doar. El arată cum trebuie înţeles, din punct de vedere practic, termenul „a câştiga” suflete și de ce înţelepciunea dumnezeiască este vitală pentru succesul în această lucrare. „Înțelept este acela care își selectează drept materii prime sufletele nemuritoare, a căror existență o va depăși pe cea a stelelor. În Rai, câștigătorul de suflete binecuvântat de Dumnezeu va avea amintirile lucrării lui păstrate pe vecie în galeriile cerului.”

Apoi Spurgeon explorează modalităţile practice prin care fiecare credincios autentic poate să fie un „câștigător” de suflete.

Pentru farsorii din vremea lui (și, din păcate, și a noastră), Spurgeon are cuvinte nu foarte plăcute: „Doar a te gândi că în secolul al XIX-lea ar putea exista oameni care să predice mântuirea prin sacramente îți stârnește zâmbetul! Domnilor, cu siguranță că este prea târziu ca să mai puteți veni înaintea noastră cu un astfel de nonsens! Aceste lucruri ar fi putut să se aplice celor care sunt analfabeți, care nu pot să citească, sau celor din vremurile când cărțile erau lucruri rare, dar începând din ziua când acel strălucit Luther a fost ajutat de Dumnezeu să propovăduiască precum un tunet adevărul eliberator că, „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă” (Efes. 2:8), a existat suficientă lumină pentru ca aceste cucuvele papistașe să se răzgândească.”