Dragă cititorule,

Îți vorbește un învățător. Eu, subsemnatul, am lucrat 20 de ani în școală, predând limba și literatura română. Dar, la un moment dat, a trebuit să abandonez cariera mea pedagogică și să plec la o altă muncă, într-o altă țară, în Italia – cum de altfel li s-a mai întâmplat și altora. Tot speram însă ca într-o bună zi să mă întorc acasă și să merg din nou la școală, în fața elevilor mei, pe care mi-i imaginam întrebându-mă: „Dom’ profesor, cum e Italia?”

Încă nu m-am întors acasă, dar mulți ani la rând m-am tot pregătit să le vorbesc elevilor mei, și nu numai lor, despre țara aceasta în care a fost să mă aducă soarta. Și tocmai pentru că întoarcerea mea acasă întârzie, am dorit să scriu această carte.

Am vrut să scriu dintr-un impuls de extraordinară încântare pentru poporul, istoria, pământul și cultura Italiei. Este pământul de unde își trage originea și poporul nostru românesc, este limba pe care aproape că o știm fără s-o fi învățat vreodată, este țara care ne-a primit pe atâția dintre noi, emigranți din Moldova și România, și pe care – o spunem cu toată rușinea – poate am iubit-o mai mult decât am iubit patriile noastre, cele din care am fugit.

Am vrut să scriu de fapt nu numai pentru elevii mei, ci pentru toți ai noștri, pentru că îmi dau foarte bine seama că mulțimea de concetățeni români, care se află în Italia de mai mult sau mai puțin timp, cunoaște această țară într-un mod superficial. Emigranții noștri au lucrat pe schele, au lucrat în case ca îngrijitori de bătrâni și bolnavi și nu prea au avut vreme să cerceteze adevăratele minuni ale acestei țări. Au fost bucuroși să se odihnească un pic după toată truda și stresul zilei. În ciuda acestui fapt, chiar și în aceste condiții, mulți dintre emigranții români în Italia au numai cuvinte de laudă și recunoștință față de poporul care i-a primit, lăudându-i omenia și generozitatea. Cartea mea e scrisă și pentru ei, ca o completare, ca un adaos la ceea ce deja știu, dar este scrisă și pentru compatrioții noștri de acasă. Ei, cei care au primit pachetele cu mozzarella, gorgonzola, spaghetti, panettone și alte bunătăți, sunt în mod sigur curioși să afle de unde izvorăște farmecul Italiei și al produselor italiene și cine sunt de fapt „macaronarii” ăștia, pe care românii și moldovenii îi copiază, îi maimuțăresc la stânga și la dreapta. Spun asta pentru că este știut faptul că atât Chișinăul cât și Bucureștiul sunt invadate de reclame și firme italienizante.

„Dom’ profesor, oare cum de s-a întâmplat că anume dumneavoastră ați scris această carte?” îmi închipui eu că m-ar întreba vreunul din elevii mei. I-aș răspunde că acolo, în Italia, am avut norocul să lucrez în niște medii în care erau mulți intelectuali cu care am discutat îndelung. Apoi, cum am citit foarte mult, la un moment dat am crezut că aș fi în stare să scriu și eu o carte. Și chiar am scris-o.

Vă rog, dragii mei elevi și iubiți cititori, s-o citiți și s-o apreciați!

Victor Druță