SONGS ABOUT MY MOTHERLAND

This book is in Romanian. It is a collection of patriotic poems by the great Romanian poet, writer, and journalist Petre Ghelmez (1932–2001).

Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.
Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.
Descărcaţi cartea pe telefonul sau laptop-ul Dumneavoastră și veți începe lectura imediat.

Cântece de ţară este un volum de poezii pregătit pentru publicare de către autor şi de către soţia lui, Elena Ghelmez, dar rămas în manuscris timp de 14 ani după dispariţia neaşteptată a autorului în 2001.

Petre Ghelmez a fost nu numai un mare scriitor, jurnalist şi om de cultură, ci şi un mare patriot. Sincera lui iubire de ţară se oglindeşte în opera sa, iar volumul de faţă este o dovadă în plus în acest sens.

Iată unul dintre poemele cuprinse în acest volum:

Nemuritoare fiinţă

Acum şi de-a pururi, nemuritoare fiinţă
E Patria! Aceasta mi-o spune polenul –
Strat blând, de aur văratec, peste lucruri punând.
O dulce şi grea biruinţă, în braţ şi-n privirea
Întoarsă, tot de la Patrie vine. O mai frumoasă
Lumină, pe fruntea noastră, nicicând nu ne-a pus
Coroană de lucrătoare, neostenite albine.

Nemuritoare e Patria –
Cum sângele izvorând din milenarele,
Necuprinsele neamului nostru grădine.

Om de om ne-am aprins, vis de vis,
Gând la gând, pe această gură de rai
Cu munţii rotaţi. Brazi şi luceferi, de pază vieţii,
Aici, în Carpaţi, cu ochiul, adâncă fântână,
Spre tainele lumii deschis. Ce necuprins! Ce comoară
De suflet, în sufletul Patriei arde! Punem ochiul
Pe ochiul ei şi vedem, prin ceas, mai departe.
Faptele tale, biruinţele tale de vis
Şi toate jertfele tale, Patrie, în sânge, pietre ni-s.

Stea lucrătoare e mâna – poduri zidind pe sub nori.
Rodnice – apele, purtând în cântecul lor – flori.
Biruitoare şi 'nalte, spre tine, ni-s, Patrie, punţile,
Incandescente-n lumină bolţile, porţile, frunţile…

Aici noi ne naştem şi ne petrecem, întru cuprindere – nunţile.

Să fii fără Patrie, aceasta fără mumă înseamnă să fii!
Mai eşti viu atunci printre vii?
Mai poţi umbla om întreg pe pământ?
Mai poţi să vorbeşti, să respiri?
Din iubirile tale, Patrie, cresc nepieritoarele noastre iubiri.
Lasă-ne, întru viaţă şi moarte să le fim logodnici şi miri!

Să plutim pe cântecul ciocârliei, pe cerul tău, rotitori trandafiri!

Cine are o Patrie – are în piept o inimă pururea vie.
Cine are o Patrie – duce în inima lui pururea soare.
Tu eşti Patria mea, tu eşti visul meu, viaţa mea, Românie!

Tâmpla mea – tâmpla ta este, pradă iubirilor nemuritoare.