Basmele egiptene care au ajuns până la noi se întind pe o perioadă care se situează între Regatul Mijlociu şi a Treia Perioadă Intermediară, între începutul dinastiei a XII-a şi mijlocul dinastiei a XXI-a. „Pagini” destul de puţine, dar nu trebuie să uităm că arta faraonică era esenţialmente „utilitară” şi că probabil tot aşa stăteau lucrurile şi cu literatura, al cărei scop nu era să distreze, ci să instruiască. Basmele şi povestirile de aventuri par să fi avut ca principală vocaţie se slujească ca suport exerciţiilor caligrafice ale tinerilor care îşi aleseseră meseria de scrib.

Sub denumirea de basme şi povestiri sunt grupate opere foarte diverse: episoade romanţate, poveşti în care domină miraculosul sau magia şi povestiri cu tendinţe psihologice. Uneori, sesizăm o intenţie politică evidentă de propagandă regală, religioasă sau filosofică.

Întâmplările prezentate sunt în cele mai mute cazuri anterioare cu câteva secole manuscriselor care la menţionează. Este posibil ca diferitele legende cristalizate în aceste manuscrise să se fi născut mult mai devreme şi să se fi dezvoltat întâi oral, înainte să fi căpătat formă în compoziţii dispărute pentru totdeauna. Basmele care au ajuns până la noi nu sunt reproducerea integrală, ci modificată în funcţie de exigenţele limbii care a evoluat de-a lungul secolelor.

În fine, basmele ne înfăţişează despre societate, ierarhia şi clasele sale, ca şi despre ideile morale şi credinţele religioase, un tablou fidel, plin de viaţă, colorat, cu detalii notate cu grijă, care ne permite să înţelegem mai profund sufletul egiptean. Astfel, ele sunt interesante nu numai pentru istoria literaturii, ci şi pentru cea a civilizaţiei.

Prin eforturile editurii AMALGAMA, cititorii pot să descopere frumuseţea celor mai frumoase basme și povestiri egiptene, într-o ediţie care le grupează pentru prima dată în România în format eBook. Lectură plăcută!