Datoria

Valea Muntelui este zestrea pusă deoparte de tata pentru mine. Este moșia din Comănești pe care n-am avut niciodată curiozitatea s-o văd până când acel bărbat, mare comerciant de păcură, a cumpărat-o cu ușurința cu care un copil își cumpără o acadea. Mândria lui, răzbunarea mocnită și fierbințeala din privire, toate am încercat să i le potolesc, mânată de destinul care mi-a împletit cărarea cu a sa. Alături de el fiecare clipă e o provocare, o luptă între responsabilitate și pasiune, o dispută pentru dreptul la o viață demnă și asumată. 

Iubirea a dat buzna în inima mea cu îndrăzneala unui sărut în mijlocul uliței, apoi și-a revărsat în talazuri pasiunea și-am fiert în clocotul spumei ei. Acel bărbat cu ochi de păcură mi-a descătușat adevărata esență a sângelui meu, m-a împins să îmbrățișez viața și să găsesc străluciri de diamante în ochii înlăcrimați ai țăranilor. Acel bărbat m-a făcut să înțeleg care era, de fapt, adevărata mea datorie.