În sfârșit, un volum de poezii, după lecturarea atâtor cărți de dezvoltare personală, despre comunicare și publicitate etc. Un volum de poezii picante, scrise de Lucian Zup, mi-a picat în mâini zilele trecute. L-am savurat preț de vreo 40 de minute, fără să-mi ridic privirea (sau nasul) din rândurile sale. M-a frapat mai întâi inedita copertă (atât coloritul cât și grafica). Apoi, cuvântul înainte. Foarte original și „relaxat”! Interesante ideile (sugestie pt autor de a scrie, măcar o proză scurtă pe tema asta) de îndrăgostire a editorului de persoana care-i trimite un manuscris fenomenal și mai ales călătoria în scopul găsirii acelei persoane. Poezii fără rime perfecte, poezii provocatoare, numai bune „de povestit”, numai bune pentru relaxare, bună-dispoziție, visare cu ochii deschiși, meditație, ba chiar excitare. Da, excitare! Excitare erotică / sexuală! La propriu! De citit – „Dialog”. Poezii cu metafore care-ți sfredelesc plăcut imaginația, creându-ți, ca-ntr-un film, „cadre” / imagini de mare forță / impact. A se citi, în acest sens, în special, primele 3. Și mai că te-ai apuca și de fumat (dacă ești nefumător, desigur) sau ai încerca, măcar o dată în viață, să te-mbeți, dacă-ai citi poeziile „Cât o țigară sau poate nu” și „Îs bat”! Și, ca să fie totul și mai incitant, sfârșitul cărții te lasă să te „hârjonești”, să te joci efectiv cu creativitatea. Așa că, îndrăznesc să-ntreb autorul: „aș putea completa nimicul?”.