Memorii din vagon
Kuhusu kitabu pepe hiki
Nealterat de conjunctura “zornăitului”, fiecare vers este o parte de suflet care suferă. Paradoxal, însă, fără suferință nu poți scrie astfel încât în fuga lui, versul... să lase–n urmă o clipă de simțire.
Am scris, de multe ori am regretat că scriu și am regretat că am fost eu. Puteau fi alții. Doar alții, așa cum ne eschivăm de fiecare dată. Dar asta… poate că nu acum.
Am crescut simplist și am tânjit după complex. Din nefericire, mi-am dat seama târziu că fericirea e simplistă. Lucrurile care contează cu adevărat nu se vând, nu au preț, nu au impedimente.
Lucrurile… doar sunt, așteptându-te…
Să îți pierzi identitatea într-o lume care nu mai știe cine este? Ai spune că, practic, te adaptezi.
De unde vin gândurile? Încă nu am găsit răspuns. Cred, totuși, că reprezintă mai mult decât un proces chimic.
Am scris… gândindu-mă la poezie ca la o pictură. Fiecare cuvânt, o cărămidă care portretizează imaginea de ansamblu, iar în depărtare, undeva deasupra colii de hârtie… Mâna care nu se vede, dar care a scris totul…
Ukadiriaji na maoni
Kuhusu mwandishi
“Autor a numeroase poezii, multe dintre ele ținute cu modestie spre păstrare în sertar, reușește să ne surprindă prin fiecare vers și nu numai. Bun camarad, prieten de suflet și iubitor de carte, acesta se face remarcat prin preocupări ce țin de frumusețea cuvântului, îmbinând cu o eleganță desăvârșită, pentru cei ce vor să vadă și pentru cei ce vor sau pot să înțeleagă, arta scrisului cu dragostea pentru viață, pentru bunici, pentru părinți și nu în ultimul rând cu prietenia pentru frățiorul mai mic.” Nicolae RADU
