SAVING HOPE

Davian

Oamenii ca mine nu se nasc. Se creează. Se cioplesc din durere, se ascut în violență, se șlefuiesc cu sânge. Am crescut în sânge. L-am simțit pe piele, l-am gustat pe buze, l-am văzut curgând din ochii celor care au îndrăznit să mă sfideze. Eu nu sunt un om. Sunt rezultatul a ani de durere, de moarte, de lecții crude care mi-au fost bătute în oase până când am înțeles că în lumea asta sunt doar două alegeri...

Să devii prădător sau să fii devorat.

BLAIR

Mi-au luat tot. Mi-au frânt lumea în bucăți și apoi au privit cum mă înec în ele.

Întotdeauna am fost obișnuită cu pierderea. Prima dată a fost moartea părinților mei. O tragedie fără răspuns, un coșmar care nu s-a terminat niciodată. Apoi a venit viața, cu toată murdăria ei, cu fiecare zi în care am fost nevoită să mă descurc singură, să lupt, să învăț că nimeni nu vine să mă salveze. Iar acum, sora mea a dispărut. Ultimul om pe care îl aveam. Ultimul motiv pentru care mai existam. 

Am spart coduri, am intrat acolo unde nu aveam voie. Am scotocit în locuri unde nimeni nu îndrăznește să privească.

Și am greșit.

Pentru că, în loc să găsesc răspunsuri, am deschis ușa spre cel mai întunecat coșmar al meu.